Sunetul muzicii

chitara

Ai mult talent, si o gasca de prieteni. Vrei trupa si tocmai ti-ai terminat cursurile de chitara, dar nu prea sti lucruri legate de procesarea sunetului. Ei bine, situatia nu e atat de grea. In comert exista extrem de multe aparate ce pot adauga diferite efecte sunetului preluat de la chitara. Evident aici vorbim doar de instrumentele ce poseda, fie microfon acustic, cum sunt chitarele electro-acustice, dar si cele cu doze, cum sunt chitarele electrice.

Cel mai des utilizat este efectul de distorsionare. Acesta este obtinut prin preamplificarea peste curba normala de raport semnal – zgomot. Lucru ce duce la un sunet neclar, plini de paraziti. Exact ce trebuie pentru un sound rock veritabil. Procesoarele de distort, asa cum sunt ele numite, sunt folosite atat pentru chitara bass, cat si pentru cea solo, sau armonica.

Un alt efect popular, dar aplicabil doar pentru chitara solo, este delay-ul. Acest procesor, preia semnalul analogic si il trece prin circuite de intarziere cu repetitie. Acesta este procesul pentru procesorul analogic. La cele digitale, semnalul provenit de la instrument este convertit in digital, si apoi procesat in mod digital, ca la final, el sa fie convertit iarsi in semnal analogic.

Pentru un sound mai din anii 1970 funk, se poate folosi procesorul de flanger. Acesta este unpic mai complex ca si structura, dar se bazeaza pe modelarea semnalului audio preluat de la chitara, dupa o sinusoida de armonica. Pentru ca traim in era digitala, varianta digitala pentru acest efect functioneaza pe aceleasi principii ca si la efectul de delay.

Orice chitarist, fie ca basist sau nu, isi doreste un anumit sound unic pentru stilul sau sau pentru compozitiile sale. Cele mai uzuale efecte au fost enumerate mai sus pentru a intelege ideea de baza a procesarii sunetului de la chitara cu ajutorul efectelor. Pentru cele mai bune rezultate, se pot combina mai multe efecte fie in linie, fie in paralel. Diferenta fiind data de modul in care acestea sunt cablate, sau mai bine spus, rutate. La rutarea efectelor in linie, ultimul efect este aplicat celor din spatele lui, astfel exista riscul de a avea un sunet mult prea afectat de procesare. Pentru cel mai bun control al efectelor, este cel mai bine ca ele sa fie rutate in paralel.

Sunetul de la chitara este preluat de un distribuitor, cum ar fi un mixer audio echipat cu mai multe canale de send. Astfel se poate controla cat sunet se duce si revine de la procesorul de efecte.

Daca aceasta modalitate este cea mai accesibila, ea nu poate oferii totusi calitatea sunetului si a controlului asupra efectelor cum l-am avea daca am prelua semnalele de iesire din efecte dar si chitara, si le-am ruta printr-un mixer audio de masterizare.

Ultima varianta o recomand cu mare caldura, deoarece ofera posibilitatea de a controla nu numai efectul in sine, dar si combinatia intre modurile de procesare a sunetului.

Un ultim aspect este cel al procesarii asistate de calculator. Aici nu avem nevoie de mare lucru, o placa audio externa cu mai multe intrari si un program de procesare audio in timp real. Astfel se poate experimenta cu o gama de efecte extrem de variate. Bineinteles, clasicul, tot clasic ramane.